Intr-un articol anterior, am vorbit despre puterea perseverentei. Aceasta este cea care face diferenta intre oamenii care reusesc si oamenii care dau gres.
Urmarirea unui scop, este o lupta cu noi insine, mai ales atunci cand rezultatele intarzie sa apara. Fie ca este vorba de a pierde in greutate sau de a incheia un contract important, fara un stimulent suficient de puternic sau fara macar un semn ca se intrevede o reusita a demersului nostru, suntem tentati sa abandonam.

Spre deosebire de marile genii ale secolelor trecute, marile genii ale zilelor noastre sunt tentate sa cedeze in fata greutatilor si a obstacolelor care apar in drumul lor spre un ideal. Lipseste determinarea, ambitia, creativitatea, curajul, dorinta, puterea si perseverenta. Si pentru ca toate acestea lipsesc, perseverenta desi se vrea a iesi la suprafata, este inabusita de temeri, de frici nefondate si de fobia esecului. Nici un om nu incaseaza prea bine esecul. Nici unuia dintre noi nu ii place sa piarda. Si de ce sa pierdem cand, nefacand nimic, nu suntem expusi unui asemenea risc?

Stand cu mainile in san si asteptand ca succesul sa ne pice din cer, nu reusim sa facem altceva decat sa ne irosim viata si pe noi insine in plin proces. Napoleon sau Magellan sunt doua exemple de oameni care nu au avut toate posibilitatile tehnicii pe care le avem noi astazi si aceste biblioteci intregi de cunostinte de care noi beneficiem, insa au avut un scop pentru care au luptat. Desi nimeni nu a dorit sa le fie alaturi, perseverand, au reusit sa isi atinga acest scop. Nu conteaza despre ce este vorba, cat de marunt sau de maret este scopul nostru. Importanta este intensitatea lui, dorinta noastra de a-l atinge si mijloacele prin care ajungem la el.

In afaceri, spre exemplu, mai importanta decat profitul realizat este tehnica obtinerii lui. Pentru ca, facand diferenta, este extraordinar sa obtii un profit cu ajutorul cunostintelor tale, a tehnicii si invataturilor pe care le-ai dobandit de-a lungul vietii si cu totul diferit este sa te imbogatesti prin mijloace necinstite.

Perseverenta nu este decat o urmare sau o continuare a dorintelor noastre si o materializare a acestora. Putini sunt oamenii care persevereaza si care dau gres. Pentru ca acest lucru de multe ori este imposibil. Perseverenta fara cunoastere si cunoasterea fara motivatie nu inseamna prea mult. Sunt interdependente si de cele mai multe ori, sunt supuse relatiilor de cauzalitate si efect. Depinde de viziunea fiecaruia.

Mie imi place sa vad acest raport cauza-efect ca pe cel care reglementeaza reusita si nu ca pe unul care o conditioneaza. Perseverenta naste reusita, indiferent de domeniul vietii in care se aplica. Reusita sporeste respectul de sine si dorinta de mai mult. Si toate acestea ne implinesc pe noi ca oameni. Valorile noastre, lucrurile in care credem, dorintele si tehnica pe care o folosim pentru indeplinirea lor sunt cele care ne definesc si ne dau satisfactia unei vieti traite cu folos pentru noi si pentru ceilalti.